M-am mutat pe
17 Sep 2011 Lasă un comentariu
in Stuff
http://anagagea.wordpress.com
Va astept acolo!
Prin sclipirile sperantei
28 Mai 2011 Un comentariu
in Stuff Etichete:drum, incredere, nadejde, particule, piele, pori, raze de soare, sclipiri, speranta, zambet
Nimic nu-i mai minunat si mai frumos decat momentul in care realizezi ca speranta e inca acolo, in care o redescoperi intr-un coltisor uitat chiar si de vant. In imaginea mea pare atat de perfecta si de neschimbata, experientele au trecut pe langa ea nedemne de orice aluzie iar eu am avut incredere in indiferenta si puterea ei. Cateodata ma intreb daca nu cumva ea este mai puternica decat mine..
Construita din mii de particule sclipitoare niciodata nu isi pierde din culoare si din lumina, cu acelasi aer viu plina de pofta sa traiasca imi alearga prin vene, zburdand dimineata in ochii mei osteniti.
Privind razele de pe mainile mele am descoperit cateva urme sclipitoare, parca un melc isi gresise drumul dar surprinsa am fost cand mi-am dat seama ca prin pori, defapt, nadejdea isi facuse un culcus indraznet, destul de indraznet incat sa ma convinga sa nu o deranjez ..
Acum se oglindeste in ochii mei, se alinta in glasul meu, se bucura de zambetul cel provoaca asa cum si eu ma bucur de existenta ei, impreuna construim drumul pe care merg in fiecare zi iar cu ajutorul ei totul pare mai simplu atunci cand denivelarile le simt pe propria mea piele..
Globul de sticla
16 Mai 2011 2 comentarii
in Stuff
Priveste mai departe de inocenta ei si uita de ura celor din jur, priveste cum se joaca si cum fara frica de nimic, zambeste timid in ochii ce lucesc continuu in universului instelat. Regula de baza a disparut pentru ca fericirea face parte din acelasi glob de cristial in care toti isi pun visele, pentru ca mai incolo sa le poata realiza. Ma intrebam ce este increderea, la ce foloseste daca o daruiesti persoanei nepotrivite, la ce foloseste daca iti irosesti zile intregi investind-o intr-o persoana nepotrivita.
Aici intervine minciuna care bineinteles isi impune punctul de vedere iesind la suprafata abia dupa o perioada de timp in care tu ai pierdut diferite ocazii sau sanse de a fi mai sus decat esti acum, traind in minciuna cu sau fara vointa ta…
Printre randuri m-am blocat, primul lucru care mi-a venit in minte a fost cel pe care l-am vazut intr-o dimineata cand am deschis ochii..si va spun sincer ca i-am deschis din toate punctele de vedere, odata cu acest lucru am strans in brate sentimentul pe care l-a trezit in mine. Nu vreau sa dorm pentru ca numai eu stiu cat de important este timpul, nu vreau sa pierd secundele frumoase care ma invaluie intr-un aer misterios. Am atatea de facut si de daruit, in fiecare zi ma schimb din ce in ce mai mult..Si pentru ca nu mai credeam in nimic, am incercat sa ating o petala doar sa-i simt finetea si sa-i fur un pic din delicatete pentru ca eram inghetata si in acelasi timp departe de realitate.. Nu stiu cum am fost dar stiu cum sunt acum, orice farama din trecut a fost stearsa cu un burete imprastiat in multe particule inexistente…si eu inca imi caut o ocupatie care sa ma tina departe..
Sa vorbim DESPRE lucrurile DESPRE care merita sa vorbim
08 Apr 2011 3 comentarii
in Stuff Etichete:Atitudinea mentala, dialog, diversificare, esenta, evolutie, existenta, ignoranta, nesiguranta, oportunitate, optimism, subconstient, timp
Constant ne aflam intr-o lupta cu noi insine, incercam sa realizam, evoluam sau sa zambim peste puterile noastre. “Totul sta in atitudinea mentala”, succesul merge pe acelasi drum cu optimismul, eu merg pe acelasi drum cu existenta si ma bucur de fiecare piedica din care invat cate ceva, pentru ca acea cazatura imi da oportunitatea sa evoluez.
Putem misca muntii din loc pentru ca asa am fost conceputi si la fel cum putem misca acei munti, ne putem si reeduca. Informatia sta la baza accentului ce isi pune amprenta pe diversificarea gesturilor noastre. Gandurile sunt ca o aura orbitoare, mereu in miscare cu un simt dezvoltat specific si deosebit. Visele se impart intr-o sfera veninoasa sau intr-o pace spectaculoasa, fiecare are un dialog de tratat in subconstient, un razboi cuceritor sau un dubiu dezvoltat. De multe ori m-am intrebat de ce stagnez cand timpul n-are timp sa stea in loc si intotdeauna mi-am raspuns cu aceeasi ironie degajata. “Pentru ca nici tu n-ai timp sa-i dai timpului o sansa, el de ce ti-ar da tie o secunda”. Pai hai sa-mi fac putin loc in agenda si sa-l inteleg.. Cu cat ii intelegi pe cei din jur cu atat mai mult reusesti sa te intelegi pe tine si sa cunosti mai mult decat credeai vreodata ca vei cunoaste si vei intelege. Mi-am dat seama ca atunci cand vreau ceva cu adevarat imi ia mult ca sa-l dobandesc, de ce? Pentru ca in sinea mea exista o mica sursa de nesiguranta, un mic vulcan care sta sa explodeze si picura pana cand gasesc eu solutia ca sa-l stopez. Cum fac asta? Pai simplu! Langa sare gasesc zahar, in intuneric exista si o sursa de lumina s.a.m.d.
Solutia atarna efectiv in fata noastra dar din ignoranta cu care am fost inzestrati suntem dificili in comportament si gesturi iar asta ne eclipseaza, orbindu-ne strategic.
Deci am ajuns la concluzia ca esenta consta in atitudinea pe care ti-o cresti in fiecare zi.
Abstract
30 Mar 2011 2 comentarii
in Stuff Etichete:abstract, competitie, concurent, locuri, sala
Acelasi chef de nimic imi strabate mintea aglomerata de un singur gand, minciunile celor din jur ma apasa atat de tare incat mi-as dori sa-i scap intr-un pahar cu apa. Nimicul isi reia primul loc in sala, cu un aer gratios primeste o medalie de aur din partea mea, nu l-as onora dar este singurul concurent.. asa ca ma asez intr-un colt si-l aplaud fericita in timp ce incerc sa-mi inghit “lacrimile emotive care ma sacaie constant” macar el exista.
Totusi printre picaturi ma intreb “Chiar asa “nimicul” acesta sa nu aiba competitie?” Inseamna ca ceva acolo undeva nu mai este important, inseamna ca nici premiul meu nu este dorit, nimeni nu se zbate sa-l castige..
Ma plimb printre locurile libere si privesc iar sala goala, stiu ca ceva trebuie schimbat incepand cu interiorul, acolo sta sa cada tavanul, scaunele se prabusesc sub ochii mei, usa e inclinata deja si sta intr-o piulita.. totul imi pare atat de abstract …
Problema principala mi-a sters orice cuvant de pe foaie, eu renunt, am obosit.. degeaba ma zbat sa ating un standard creat de mine atat timp cand nici chef nu mai am sa privesc.
gloryofart
